- 1899: |||||| ▲ 5.956.690 locuitori
- 1912: ||||||| ▲ 7.234.919 locuitori
- 1930: |||||||||||||||||| ▲ 18.057.028 locuitori
- 1941: |||||||||||||| ▼ 13.535.757 locuitori
- 1948: |||||||||||||||| ▲ 15.872.624 locuitori
- 1956: ||||||||||||||||| ▲ 17.489.450 locuitori
- 1966: ||||||||||||||||||| ▲ 19.103.163 locuitori
- 1977: |||||||||||||||||||||| ▲ 21.559.910 locuitori
- 1992: ||||||||||||||||||||||| ▲ 22.810.035 locuitori
- 2002: |||||||||||||||||||||| ▼ 21.698.181 locuitori
- 2011: |||||||||||||||||||||| ▲ 21.904.551 locuitori
Conform recensământului din 2002, România are o populație de 21 680 974 de locuitori[117][118] și este de așteptat ca în următorii ani să se înregistreze o scădere lentă a populației ca urmare a sporului natural negativ.[119][120] Principalul grup etnic în România îl formează românii.[117] Ei reprezintă, conform recensământului din 2002, 89,5 % din numărul total al populației.[117] După români, următoarea comunitate etnică importantă este cea a maghiarilor, care reprezintă 6,6 % din populație, respectiv un număr de aproximativ 1 400 000 de cetățeni.[121] După datele oficiale, în România trăiesc 535 250 de romi.[122] Alte comunități importante sunt cele ale germanilor, ucrainenilor, lipovenilor, turcilor, tătarilor, sârbilor, slovacilor, bulgarilor, croaților, grecilor, rutenilor, evreilor, cehilor, polonezilor, italienilor și armenilor.[123][117] Din cei 745 421 de germani câți erau în România în 1930,[124][125] în prezent au mai rămas aproximativ 60 000.[126][127] De asemenea, în 1924, în Regatul României erau 796 056 de evrei,[128] însă la recensământul din 2002 au fost numărați 6 179.[117]
Numărul românilor ori al persoanelor cu strămoși născuți în România care trăiesc în afara granițelor țării este de aproximativ 12 milioane.[129][130] Puțin timp după revoluția din decembrie 1989, populația României a fost de peste 23 000 000 de locuitori. Însă începând cu 1991, aceasta a intrat într-o tendință de scădere treptată,[131][132] ajungând actualmente la circa 21 000 000 de locuitori. Acest fapt se datorează liberei circulații în statele din afara granițelor României,[133] dar și ratei natalității destul de scăzute.[134][135]
Limba oficială a României este limba română[136] ce aparține grupei limbilor romanice de est și este înrudită cu italiana, franceza, spaniola, portugheza, catalana[137] și, mai departe, cu majoritatea limbilor europene. Româna este limba cu cel mai mare număr de vorbitori nativi ce reprezintă 91% din totalul populației României,[117] fiind urmată de limbile vorbite de cele două minorități etnice principale, maghiarii și romii. Astfel, maghiara este vorbită de un procent de 6,7% iar romani de respectiv 1,1% din numărul total al populației țării.[117] Până în anii '90, în România a existat o numeroasă comunitate de vorbitori de limbă germană, reprezentată în cea mai mare parte de sași.[138] Deși cei mai mulți dintre membrii acestei comunități au emigrat în Germania,[139] au rămas totuși în prezent într-un număr semnificativ de 45 000 de vorbitori nativi de limbă germană în România.[140] În localitățile unde o anumită minoritate etnică reprezintă mai mult de 20% din populație, limba respectivei minorități poate fi utilizată în administrația publică și în sistemul judiciar.[141][142] Engleza și franceza sunt principalele limbi străine predate în școlile din România.[143] Limba engleză este vorbită de un număr de 5 milioane de români în timp ce franceza de circa 4-5 milioane,[144] iar germana, italiana și spaniola de câte 1-2 milioane fiecare. În trecut, limba franceză era cea mai cunoscută limbă străină în România,[145] însă de curând, engleza tinde să câștige teren. De obicei, cunoscătorii de limbă engleză sunt în special tinerii. În orice caz, România este membru cu drepturi depline a Francofoniei, iar în 2006 a găzduit la București un important summit al acestei organizații.[146] Limba germană a fost predată în special în Transilvania, datorită tradițiilor ce s-au păstrat în această regiune din timpul dominației Austro-Ungare.[147]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu